Semne de întrebare: presă?

Am mari semne de întrebare. Cât de independentă poate fi presa sau ce mai semnifică acest termen? Dar la Tecuci?

Să însemne „presă” mulțimea de mâzgâlitori de așa-zise știri care nu fac altceva decât să promoveze non-valorile, sau scandalul, să dezinformeze, generând o reconfigurare a principiilor de clasificare? Copii noștri ce modele pot alege? Nu sunt debusolați și dezamagiti? Dar noi, de ce acceptam? Contează ce face rating, mai mult decât orice?
Și poate un aspect foarte important, sesizat în ultimul timp: când un ziarist încalca linia și așa fragila, dintre un observator al faptelor și un susținător al uneia din părți? Îi este permis? Cine îl va pedepsi pentru aceasta deviere? Noi cititorii, sau va pica singur in propria-i capcană?
Să genereze uneori părtinirea politică, de exemplu, mai multă audiență sau trafic? Sau mai multă putere? In ce scop va fi folosită această putere, presupunând că ei nu sunt implicați în jocuri politice, negocieri sau altele asemenea?

Deontologia profesională ( Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni – dex) este călcată în picioare aidoma propriilor principii, rezultând fițuici aservite, unelte în mâna unuia sau altuia.
Dar atunci când cei ce scriu nu au ca profesie jurnalismul, lor le putem pretinde ceva? Onoare?

Eu cred că oamenii rămân oamenii iar oportuniștii vor fi mereu oportuniști. Părerea mea!

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll Up