Semnal editorial Bradea Daniel – Tecuciul în Anii Primului Război Mondial

Dacă-i adevărat, şi n-am deloc vreo îndoială sau reticenţă, că absolvirea unei facultăţi consacră o specializare profesională, dar şi un mod de viaţă intelectual – cu abilităţi evidente pentru actul de cercetare ştiinţifică, atunci Daniel Bradea, absolvent de excepţie al Facultăţii de istorie din cadrul Universităţii ,,Dunărea de Jos” din Galaţi confirmă premiza cu asupra de măsură.

      Îl cunosc de mulţi ani, ştiu de pasiunea lui pentru istorie şi mai ştiu că într-o vreme a făcut un fel de ucenicie cărturărească pe lângă reputatul istoric local Ion T. Sion – cercetător pasionat, autorul unor studii de istorie – articulate în volume referenţiale sau risipite prin diferite reviste de cultură – ştiu, aşadar, c-a avut de la cine să deprindă pasiunea, rigoarea şi acribia muncii de cercetare. Daniel Bradea nu ştie şi nici nu vrea să facă vreo concesie facilului, improvizaţiei, să se abată de la calitate şi de la ceea ce numim corectitudine publicistică.

Teza sa de licenţă, Tecuciul în anii Primului Război Mondial este, de departe, o lucrare elaborată după toate regulile lucrului bine făcut, bine articulat şi bine perspectivat. De unde, pentru mulţi dintre absolvenţi, licenţa este doar pretextul unor discrete transcrieri bibliografice, o ispravă oarecare – de multe ori fără obişnuitele trimiteri subsolice – pentru Daniel Bradea constituie un moment esenţial în devenirea sa intelectuală şi profesorală. Lucrarea, cum anunţă şi titlul, se decontează din arealul ţinutului tecucean, locul plin de semnificaţii pentru acea conflagraţie mapamondică din care România va ieşi întărită şi întregită.

Cum să nu mă bucur că prima lucrare serioasă a tânărului absolvent şi a viitorului cercetător Daniel Bradea îşi extrage sevele şi substanţa dintr-un spaţiu geografic cu bogate contribuţii la ceea ce a reprezentat prima conflagraţie mondială. Tecuciul chiar reclama această carte. Prea a fost în focul evenimentelor şi prea a avut de suportat multe consecinţe dureroase în vremea acelor vremuri învolburate ca să nu constituie obiectul unui tratament articulat şi cu toate dovezile la vedere. Cine nu ştie că Tecuciul s-a aflat, cum precizează şi autorul, în epicentrul evenimentelor care au avut loc în vara anului 1917, având un rol important în desfăşurarea marilor bătălii de la Mărăşeşti, din Oituz şi din ţinutul Vrancei?  Aici, la Tecuci, în casele familiei Cincu îşi avea sediul Comandamentul Armatei I condusă de gen. Eremia Grigorescu – un motiv în plus pentru trupele inamice să supună oraşul unui furios bombardament. Distrugerile şi toate suferinţele îndurate de populaţia oraşului, dar şi dăruirea, devotamentul doamnelor din oraş – care şi-au învins teama de a se contamina cu bolile ce făceau ravagii prin armata română şi s-au implicat cu toată dăruirea în tratarea bolnavilor şi răniţilor aflaţi în supraaglomeratele spitalele tecucene.

  Multe pagini sunt consacrate descrierii vieţii civile din oraş, restricţiilor de tot felul pe care tecucenii le-au îndurat cu stoicism, dar şi cu speranţa că sacrificiul lor nu va fi zadarnic şi că la sfârşitul furtunii, ţara va ieşi mai puternică şi cu speranţa unei propăşiri promise de regele Ferdinand şi de bravii comandanţi în tranşeele războiului. Dar dincolo de rigoarea şi de acribia arătată de autor  mai trebuie subliniat stilul, fluenţa şi cursivitatea discursului, ceea ce face ca în locul unei lucrări de strictă specialitate, presupus aridă, să descoperim o lectură  agreabilă, ademenitoare şi plină de informaţii inedite. Îl felicit pe autor pentru seriozitatea cu care a abordat examenul de licenţă, pentru această frumoasă ispravă cărturărească şi-l aştept cu alte abordări şi cu alte implicări sporitoare inspirate din istoria neamului şi a spaţiului tecucean. Un gând bun şi plin de recunoştinţă adresăm şi  domnul conf. univ. dr. Constantin Stan care a vegheat la trudnicia alumnului său cu o rară competenţă şi dăruire.

Ionel Necula