Înălţarea Domnului si Sfintii Imparati Constantin si Elena

La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfintii Imparati Constantin si Elena, sau derivate ale acestora! 
Înălţarea Domnului, sărbătorită la 40 de zile după Paşti, va fi prăznuită anul acesta odată cu Sfinţii Constantin şi Elena, când se vor face praznice de pomenire a eroilor, dar şi pomenirea morţilor.

 

constantin si elenaBiserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis, Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui).

Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: „instinctu divinitatis” = „prin inspiratie divina”, ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui Maxentiu.

Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).

Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).

Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325), unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de atentia publica, dar aproape de fiul sau.  A reusit sa descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.

Semnificatia numelor Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena – Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torta”, „faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzatoare a soarelui”).

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

Sursa: www.crestinortodox.ro

inaltarea DomnuluiInaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la Invierea Sa. Fiul lui Dumnezeu devenind Om, nu paraseste tronul ceresc, El fiind neincetat impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Pentru ca Domnul nu S-a departat de cer cand S-a pogorat pentru a veni la noi, inaltarea Sa nu inseamna ridicarea dumnezeirii Sale la ceruri, ci asezarea firii omenesti pe tronul Dumnezeirii.

Inaltarea firii Sale omenesti inseamna ridicarea firii umane la slava divina. Sfantul Ioan Hrisostom spune ca prin Inaltarea lui Hristos, firea noastra umana “a trecut mai presus de ingeri, s-a inaltat peste arhangheli, peste heruvimi si serafimi, si nu s-a oprit pana ce a sezut pe tronul lui Dumnezeu“.

Trupul pe care Hristos l-a luat din Fecioara Maria a fost luat nu pentru o vreme, ci pentru vesnicie. Acest lucru se vede nu doar din Invierea Sa, ci si din Inaltarea Sa. Mai mult, ingerii prezenti la Inaltarea Domnului le vesteste celor prezenti ca dupa cum Hristos S-a urcat la ceruri, la fel Se va si cobori: Acest Iisus Care S-a inaltat de la voi la cer, asa va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer (Fapte 1,11). Aceste cuvinte ale ingerilor se refera la cea de-a Doua Venire intru slava a lui Hristos, atunci cand va avea loc judecata universala. Si atunci se va arata cu trupul omenesc deplin indumnezeit, ceea ce ne descopera ca Hristos ramane Dumnezeu-Om in veac.

Un alt lucru pe care doresc sa-l scot in evidenta este ca Hristos nu a fost ridicat la cer, El fiind si Dumnezeu, Se inalta prin propriile puteri. Faptul ca in iconografie ingerii Il poarta pe Hristos pe brate, nu inseamna ca Se ridica datorita acestora, ci semnifica faptul ca El continua sa fie prezent si lucrator in toti cei care duc o viata lipsita de pacat. Cu alte cuvinte, Hristos sade si Se odihneste asupra celor care traiesc asemeni ingerilor.

Potrivit Sfintilor Parinti, Mantuitorul S-a inaltat cu trupul omenesc care purta semnele rastignirii (semnele sulitei si ale cuielor). El putea sa le vindece, insa alege sa le pastreze pentru a ne arata cat de mare a fost dragostea Sa pentru noi si sa alergam la ele la vreme de ispita.

Sfantul Grigorie Palama spune ca acum nu ne mai tragem numai din primul om, adica din omul pamantesc, ci si din Cel de-al doilea Om, adica din Domnul cerului. Si dupa cum Dumnezeu este ceresc, si noi trebuie sa ne facem ceresti. Dar pentru a imbraca chipul ceresc e nevoie de lepadarea placerilor trecatoare. Sfantul Nicodim Aghioritul marturiseste ca Ilie a fost inaltat numai dupa ce si-a lepadat mantia, semn al lepadarii celor trecatoare.

Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh. Prin inaltare, trupul Mantuitorului este deplin indumnezeit, incat nu Se mai arata vizibil, ci Se salasluieste nevazut in cei ce cred in El.

Duhul Sfant, Cel prin care Hristos este neincetat prezent in noi, este trimis dupa Inaltarea Domnului, pentru a ne descoperi ca Duhul Sfant ne daruieste o viata cereasca si nu una lumeasca.
Sursa: www.crestinortodox.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll Up